Eseuri decente

Căsătoria, taină a Împărăției

17426a581852705817c10224ca24aa7a

„Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii” spune preotul după ce pune cununile pe capetele soților. Acestea sunt, în primul rând, mărirea și cinstea omului ca rege al creației: „Creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l!” (Gen 1:28). Fiecare familie este într-adevăr o împărăție, o mică biserică, și de aceea o taină și o cale către Împărăție. Undeva, chiar dacă ar locui într-o singură cameră, orice om va avea mica lui împărăție într-un anumit moment al vieții sale. Ar putea fi iadul, și un loc al trădării, sau nimic din acestea. În spatele fiecărei ferestre se desfășoară mersul unei mici lumi. Cât de clar devine acest lucru când călătorești cu trenul noaptea și treci pe lângă nenumărate ferestre luminate: în spatele fiecăreia plinătatea vieții este o „posibilitate dată”, o promisiune, o viziune. Acest lucru este exprimat de cununi: adică aici este începutul unei mici împărății care poate fi un simbol al adevăratei Împărății. Șansa poate fi pierdută, chiar și într-o singură noapte, dar în acest moment ne aflăm în fața unei posibilități deschise. Dar chiar și dacă se va fi pierdut, poate de o mie de ori, cu toate acestea, dacă doi oameni locuiesc împreună, ei sunt într-un sens real rege și regină unul pentru celălalt. Chiar și după patruzeci de ani ciudați, Adam încă se poate întoarce pentru a o vedea pe Eva lângă el, într-o uniune care într-un fel are capacitatea de a vesti iubirea împărăției lui Dumnezeu. 

În filme și reviste, „icoana” căsniciei este întotdeauna un cuplu tânăr. Dar odată, în lumina și căldura unei după-amiezi de toamnă, am văzut stând pe o bancă, într-o piață dintr-o suburbie săracă a Parisului, un cuplu bătrân și sărac. Stăteau ținându-se de mână, în liniște, bucurând-se de lumina palidă, în ultima adiere caldă a anului. În liniște: toate cuvintele fuseseră deja spuse, toată pasiunea consumată, toate furtunile potolite. Întreaga lor viața se afla în urmă – și totuși ea era cu totul prezentă, în această liniște, în această lumină, în această adiere, în această împreunare tăcută a mâinilor. Prezentă – și pregătită pentru veșnicie, așteptând bucuria. Aceasta rămâne pentru mine imaginea căsătoriei, a frumuseții ei cerești.”

Alexander Schmemann, Pentru viața lumii: Sfintele Taine și Ortodoxia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la August 9, 2017 de şi etichetată , , , , , , , , .

Navigare

%d blogeri au apreciat asta: