Eseuri decente

Nu e singur

coperta_aleasa_spovedania

E noua „chestie cool” în aceste săptămâni. Va trece, dar nu fără ecou. E parte dintr-un val de scepticism care cuprinde încet și sigur societatea românească.

Cartea e o combinație de roman spasmodic postmodern, glume din registrul ”Micutzu” sau Bendeac, argumente îmbrăcate în sarcasm, dar și provocări serioase. Există retorici care te pot prinde fără să vrei, cu o forță hipnotică a ideilor scoase din context deloc de neglijat.

Ceea ce poate stârni reflecția: cum se apără un creștin? Care este calea apologeticii în fața unui șuvoi care mizează mai mult pe retorică decât pe coerența logica și științifică?

Problemele autorului în legătură cu pasajele dificile și ”puerile” din Geneză au fost adresate încă de Sf. Părinți, iar exegeza biblică are ca instrument de bază distincția genurilor literare din Scriptură. A recunoaște incoerența logică rezultată din aplicarea materialismului/naturalismului în metafizică și filosofia minții ține de un abecedar al onestității intelectuale.

Caritatea trebuie să ne facă să trecem de hățișul umorului negru și pe alocuri obscen al cărții, și să vedem aici spovedania unui om sensibil la suferința umană, și care nu a mai găsit în religie un răspuns.

Momentul-cheie în interviu: deși deja nu mai accepta o bună parte din Scriptură, se mai agăța încă de figura lui Hristos. Rațiunea se prăbușise, dar inima încă era fascinată, îndrăgostită obsesiv de Cel împreună cu care însăși raționalitatea rămâne în picioare sau cade.

Ceea ce ne întoarce la întrebare: retorică, narațiune, frumusețe sau rațiune, explicație, construct argumentativ? Și, și, dar cu o prioritate a primei enumerări. Toate revoltele despre suferința din lume și necesitatea de a lupta concret, în istorie, sunt de fapt blocajul emoțional în fața lui Hristos răstignit. În Vinerea Mare sensul lumii încetează, iar revolta în fața lui Dumnezeu crește paroxistic, până la implozia oricărei coerențe interioare.

Căci nicio revoltă, niciun tip de ateism, nicio fugă departe de Dumnezeu nu ar putea depăși abisul în care a coborât Hristos. Vrei să plonjezi în neant, suferind și sfidător? Dincolo de acesta e Hristos, gata să te primească în brațe.

În mod ultim, orice discuție se reduce la alegerea dintre revoltă și acceptarea unei gratuități a iubirii care a coborât în întuneric mult mai mult decât poți bănui și decât ai fi și tu dispus să o faci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la August 2, 2017 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: