Eseuri decente

Rezistența realului și provocarea ideologiei

1024px-Shishkin_DozVDubLesu_114

Ivan Șișkin, Ploaie într-o pădure de stejari, 1891

Contributors.ro

Patologiile ideologice ale modernității târzii, de la marile totalitarisme, declinul familiei începând cu anii ’60, până la căderea contemporană a spațiului public în teritoriul confuziei, trebuie să fie analizate într-o genealogie intelectuală a ostilității față de realitate. Condiția omului modern nu poate fi înțeleasă fără a privi către amurgul filosofiei occidentale, ruptă între cei doi poli care fuseseră ținuți împreună în era creștină, esența și existența.

Sursele perplexității nu lipsesc. De pildă, care sunt resorturile interioare dar și condiționările istorice care fac posibil un text în care găsim următoarea echivalare: anticomunism=elitism=colonialism & rasism? Sau cum se poate susține că ceea ce se întâmplă în Ucraina este un „război civil”, în care „fiecare tabără are partea ei de vină”, și nu o invazie rusă? De ce problema refugiaților se pune în termenii unui umanism sentimental (de parcă responsabilitatea ar fi purtată de un oarecare Hans dintr-un orășel german care își încuie ușa casei în fața aproapelui), și nu în termenii unei banale aplicări a legilor unui stat și ai mizelor geopolitice ale actorilor din Orient? De ce mulți nu doar că nu au curajul, dar nu mai au nici resursele intelectuale pentru a respinge ideologia gender, redefinirea familiei și provocările bioetice în care tot mai multe lucruri sunt permise?

Ne confruntăm așadar cu decuplarea de la realitate. Toți privim aceleași lucruri, dar felul în care „filtrăm” aceste date și în care trasăm cauzalitățile ridică ziduri între noi. Sunt oameni care văd în creșterea (oricum modestă) a prezenței militare americane în estul Europei o „provocare la adresa Rusiei” sau obscure jocuri economice, dacă nu chiar „neocolonialiste”. Alții depun eforturi eroice pentru a relativiza problemele structurale din lumea islamică: „Și totuși să nu uităm de Cruciade, discursul politic bizantin, înfloritoarea civilizație otomană, moștenirea colonială… Oricum, nu i-au zgândărit americanii când s-au dus să le ia petrolul?!”. Stânga zilelor noastre este campioana absolută a ratării contactului cu realitatea. Aproape niciun diagnostic venit din această direcție nu e corect, chiar dacă, punctual, poate indica fapte empirice verificabile. Și aceasta pentru că viziunea sa globală este viciată, ea reprezentând cazul extrem al domniei subiectului modern asupra realului.

Modernitatea exacerbează slăbiciunile gândirii occidentale și îi respinge promisiunile. Căutarea esențelor, dincolo de o realitate văzută ca „umbră”, „emanație” sau teritoriu al „aparenței”, specifică liniei Parmenide-Platon-Aristotel-Augustin-Toma de Aquino a putut fi făcută fără mari daune istorice atâta timp cât realului i se acorda o relativă „demnitate”, o finalitate sau cel puțin rolul de oglindă analogică a Absolutului. Dar revoluția carteziană postulează realitatea din perspectiva Subiectului ce se simte străin chiar și în propriul trup. Singurul lucru de care putem siguri este că gândim. Cu Descartes sau Kant, ne aflăm încă, formal, în zona „esențialismului” care însă pune în paranteze realitatea nu pentru că, în sens obiectiv, un Absolut care o ține în ființă ar conta în vreun fel, ci pentru că Subiectul o supune propriului regim de gândire. Cu Hegel intervalul se prăbușește: Absolutul, care funcționează în logica dialecticii gândirii, coincide cu realitatea, iar realitatea cu raționalul. „Tot ce e rațional e real, tot ce e real e rațional”. De acum, e chiar Subiectul cel care ține în ființă realitatea. Este linia dreaptă spre ideologie.

Contestările nu au rezolvat această suspiciune față de realitate. Proiectul fenomenologic al lui Husserl rămâne încă în tentația esențialistă: realitatea trebuie să fie pusă în paranteze, în epoche, pentru a ajunge la „esența” lucrurilor: de la „ființa real-concretă”, la „ființa în sine”. Contestatarii acestei linii vor îmbrățișa frenetic celălalt pol, al existenței: Nietzsche respinge tendința „apolinică” de a ține în frâu Viața (dionisiacă), iar Heidegger critică „onto-teologia” care ar fi uitat „Ființa”. Vor propune un infinit al purei existențe, o reluare modernă a lui Heraclit, un pelerinaj nesfârșit în teritoriul devenirii, al vieții și al morții. O celebrare a purei imanențe și a efemerului, lipsită însă de o deschidere analogică, deci de un sens care să armonizeze zgomotul înfricoșător al acestui infinit dezarticulat.

Rezistența realului, „Widerständigkeit des Realen” (Max Scheler) ar putea fi un principiu care să contracareze această pierdere contemporană a contactului cu realitatea. Ar fi vorba de o viziune în care lumea nu este simplul instrument al conștiinței, ci trece prin reductio in mysterium (Erich Przywara). Lumea este bogăția inepuizabilă a concretului, minunea diversității și chiar a unor contradicții ce nu pot fi „îmblânzite” nici de platonism, nici de idealismul absolut, nici de fenomenologie. Premisa pentru a-i redescoperi tainele, legile și promisiunile este de a accepta că este ireductibilă la concepte, ba chiar că acestea din urmă sunt „neputincioase” în fața ei. Este o viziune în care particularul, suprafața sunt frumoase și de prețuit, fără a fi nevoie de a căuta „sublimul” sau „absolutul” din spatele lor, iar fiecare persoană este o noutate absolută. Hannah Arendt vorbește despre „love of the world”. Condiția pentru a evita patologiile ideologice, atomizarea, însingurarea, este convertirea privirii, pentru a reînvăța să primim o lume care ne surprinde, ne pune în gardă, ne încântă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 27, 2016 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: