Eseuri decente

Obrazul

5_san-basilio-di-mosca

Sfântul Vasile al Moscovei, cel nebun pentru Hristos, 1468-1552.

În episodul 2 din filmul-documentar „Catholicism”, Fr. Robert Barron oferă o interpretare extraordinară a celebrelor învățături evanghelice: „Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește pe obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.” (Mt. 5, 38-41)

Este vorba aici de o invitație la pasivitate, la complicitate cu răul? Ne oferă acest pasaj o scuză pentru lașitate și compromis bizantin? Nu. Este vorba aici de o a treia soluție propusă de Isus, pe lângă cele clasice: a fugi/a nu face nimic și a răspunde violent.

Un pic despre context: în contextul iudaismului antic, se considera că mâna stângă nu se putea folosi pentru lovi sau mustra pe cineva; doar mână dreaptă era considerată pură și demnă de a fi folosită pentru așa ceva. Așadar, a lovi pe cineva peste obrazul drept însemna să-l lovești cu dosul palmei drepte. Era, cu alte cuvinte, un gest prin care cel lovit era profund umilit. Isus, așadar, alege să vorbească despre „obrazul drept” cu un scop precis, acela de a numi exact gestul prin care un om era complet degradat. Iar sfatul pe care îl dă e surprinzător: nu spune nici să scoatem sabia și să-l lovim pe agresor, nici să fugim sau să nu facem nimic. Ci să întoarcem și celălalt obraz, într-un gest prin care cel lovit rămâne pe loc și răspunde printr-un gest non-violent, dar încărcat de semnificație. Agresorul era forțat astfel fie să folosească dosul palmei stângi pentru o nouă lovitură, caz în care ar fi încălcat legea, fie să lovească tot cu mâna dreaptă, dar cu palma, caz în care ar fi arătat că îl vede pe celălalt ca pe un egal.

Sfatul lui Isus este, cu alte cuvinte, profund subversiv. Interpretarea poate merge mai departe, iar gestul poate fi citit și astfel: Aleg să rămân și să te invit să mă lovești și pe celălalt. Ai tu această putere de a continua să mă umilești? E vorba aici, în fond, de afirmarea demnității persoanei și de oglindirea violenței către cel care a inițiat-o. Privește către mine: sunt o  persoană unică. Privește la ceea ce tocmai mi-ai făcut lovește-mă din nou, dacă vrei. Ironia e evidentă, dar ea e expresia unui profund curaj și a unui zel față de apărarea demnității fiecărui om. E un fel nou de a spune: refuz să cooporez cu această logică a violenței, cu dialectica „răspuns dur/pasivitate” și te invit, în schimb, către o altfel de lume.

Același lucru și în următorul exemplu: Dacă un om vrea să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Dar în „codul vestimentar” al vremii, a da jos cămașa însemna să rămâi gol, cu atât mai mult pentru un sărac. Legea iudaică spunea că un om care lua ca garanție chiar haina unui sărac era obligat să i-o returneze acestuia până la lăsarea serii. Goliciunea era sinonimă cu umilința, dar ea îl umilea și pe cel care era simplu martor.  Isus invită și aici la un gest ironic și dureros, la a-l șoca pe agresor pentru a-l face să vadă nedreptatea pe care a comis-o inițial. Iată-mă gol, iată la ce invită, de fapt, logica ta, iată în ce stare morală lași un om prin comportamentul tău, iată care e imaginea despre om care îți inspiră inconștient acțiunile. (Sf. Francisc în tribunal, atunci când tatăl îl dăduse în judecată pentru își risipise moștenirea dăruind-o săracilor. Se dezbracă și îi dă toate hainele tatălui.)

Isus invită astfel la un tip de rezistență non-violentă ce rupe cercul vicios al violenței („dinte pentru dinte”), chemând agresorul să vadă că are în față persoane cu demnitate inviolabilă și că logica adâncă a existenței este, de fapt, iubirea. Pavel reia într-o epistolă vechea învățătură din Pilde: fă bine dușmanului și „vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui.” (Rom. 12, 20). Cărbuni de foc ai remușcării. Iubirea e acțiune, paradox, dreptate. Iubirea doare, mușcă, îndreaptă pe cel iubit prin blândețe, ironie, surpriză, mustrare, protest.

Sunt multe exemple: Gandhi (care folosește explicit „Predica de pe munte” în proiectul său), Martin Luther King, Ioan Paul al II-lea. Dar merită amintite mai ales acestea două:

Maica Tereza de Calcutta ținând de mână un copil înfometat, cere pentru el o bucată de pâine de la o brutărie. Brutarul o scuipă. Ea îi răspunde zâmbind: Mulțumesc pentru acest dar. Acum îi puteți oferi și copilului ceva?

Desmond Tutu, viitorul arhiepiscop anglican ce s-a afirmat ca unul din marii luptători împotriva apartheidului, pe când era un tânăr preot, mergea într-o zi pe un trotuar din Johannesburg. Se întâlnește cu un alb care strigă la el: Dă-te jos de pe trotuar. Eu nu fac loc gorilelor! Tutu pășește în stradă și, cu gesturi largi și generoase, îi răspunde: Eu da. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Septembrie 16, 2013 de şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: