Eseuri decente

Joy of life (II)

Image

Edvard Munch, Dansul vieții, 1900.

„Căsătorindu-vă în fața legii sau în fața lui Dumnezeu, vă luați angajamentul să fiți credincios „la bine și la rău”, orice s-ar întâmpla și pentru toată viața. Dar, după câțiva ani, vă spuneți: „M-am schimbat, s-a schimbat și ea. Ce sens ar mai avea fidelitatea noastră, când ea se opune înseși legii Vieții? Este sincer să te mai cramponezi? Am jurat, e adevărat, dar eu nu mai sunt același. Și, din clipa în care iubesc o altă femeie, să mai rămân credincios ficțiunii legale ar fi o pură ipocrizie”. Din nefericire, acest frumos raționament distruge bazele oricărui tratat, oricărui cuvânt dat sau schimbat, în sfârșit, însuși limbajului și posibilității de a te mai înțelege în orice privință. Căci de ce se fac jurămintele? Tocmai pentru că se știe că viața se schimbă și ne schimbăm și noi; tocmai pentru a ne asigura împotriva acestor variații prevăzute; tocmai pentru a evita ca umorile să domine rațiunea, ca momentanul să distrugă eternul și ca interesele particulare să șteargă interesul general. Dar, dacă ne gândim că e mai „sincer” să ne urmăm instinctul decât adevărul și că interesul „vital” nu cunoaște lege, atunci intrăm într-o lume în care hitlerismul e justificat. Ordinea și pacea nu au existat niciodată decât în virtutea unui efort constant împotriva acestui gen de „sinceritate”; decât în virtutea unei constante „ipocrizii” care se străduiește să subordoneze micile noastre fericiri dreptății, dorințele noastre dragostei față de aproapele, și inima (pentru a vorbi nobil) capului (…) Prin inimă ne-a prins Diavolul. Sigur, nu de ieri încoace ne înșelăm nevasta și ne trădăm jurămintele din dragoste. The strongest oaths are straw to the fire in the blood. Nu vina este cea care mi se pare nouă, ci modul de a o accepta în numele Vieții și Sincerității – devize ale celor slabi. 

Dragostea modernă, dacă ar fi să-i credem pe romancierii și statisticienii divorțului, atinge un grad de complexitate neegalat în întreaga istorie: tulbure amestec de patetic sentimental, de freudism rău înțeles, de egoistă sinceritate, de idei asupra dreptului la fericire, de intensitate nervoasă și slăbiciune de caracter. 

Importanța nemăsurată a „iubirii” în moravurile noastre, mai puțin ca realitate, cât ca un gând dinapoia minții, aluzie continuă și nostalgică, dezvăluie întreaga întindere a plictiselii noastre, dezgustul omului mediu față de viața sa de fiecare zi, absența scopurilor și intereselor puternice, capabile să ne absoarbă visele. Cultul acesta al pasiunii mereu fugitive îl înțeleg ca un fel de nevroză sau de amețeală epidemică: nevoie de a fi deposedat de tine însuți, deci posedat din exterior sau de cineva străin, de un lucru, de un trup sau de o utopie, de cineva mai puternic, Hitler – sau Celălalt…

Dragostea aceasta care distruge atâtea fidelități, nu prin forța sa, ci, dimpotrivă, prin slăbiciunile pe care le autorizează, trebuie, în sfârșit, să fie descalificată în numele și din iubire față de iubirea însăși. E vremea să-i descurajăm pe nenumărații amatori fără vocație care o învață prin corespondență din romane și prin revistele de mare tiraj. Căci lipsa însemnătății este pe cale să dizolve înseși structurile care ne apărau împotriva panicilor instinctului. Morala burgheză este prea slabă. Când romancierii întârziați îi mai atacă îngustimile, tocmai dimpotrivă, relaxarea ei ne-o înfățișează ca mai demnă de dispreț. O societate deprimată cum e aceasta a noastră trebuie să recurgă la valori dure și raționale. Ea trebuie să restaureze de urgență interdicțiile drastice, prejudecățile solide – chiar dacă Diavolul le propune pe unele dintre ele – și simțul sfânt al contractului, alternativa fiind riscul de a dezlănțui tirania, curând sângeroasă, a demonilor junglei lăuntrice. Aceasta este lecția crizei noastre. Este o chestiune de fizică socială, mai mult decât de virtute, o chestiune de viață și de moarte pentru civilizația noastră și pentru orice ordine, oricare ar fi ea, care să merite numele de omenească.”

Denis de Rougemont, Partea diavolului, 1946

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Iulie 16, 2013 de şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: