Eseuri decente

Umbră în Polonia

matka joanna

Matka Joanna od Aniołów/Maica Ioana a îngerilor, regia: Jerzy Kawalerowicz, 1960.

Este „Maica Ioana a îngerilor” un film ce a căzut pradă contextului? Ce denunță? Ce legitimează?

Jerzy Kawalerowicz spune despre el că este un manifest împotriva dogmei, o poveste a celor împiedicați de hainele bisericești să își manifeste dragostea reciprocă. Categoric, regizorul polonez parcursese un drum lung de la perioada stalinismului delirant în care făcea filme despre stupiditatea celor care nu acceptau marxismul. Dar cât de lung a fost drumul, de fapt?

Filmul e o elaborare pe marginea încurcatului  caz de posesiune demonică din Loudon, Franța, sec. 17. Un preot a sfârșit ars pe rug după ce a fost acuzat de surorile pe care încercase să le exorcizeze că a practicat vrăjitoria și a încercat să le seducă. Localnicii spuneau că preotul nu era ușă de biserică și că avusese relații intime cu câteva femei „sus-puse”. Nimeni nu a putut însă confirma ipoteza unor relații cu surorile, iar mai târziu chiar acestea și-au retras mărturiile. Se pare că în caz a fost implicat și Richelieu, care, dintr-un motiv sau altul, a hotărât că preotul trebuia să dispară. Filmul reia povestea din momentul de după execuție, urmărind soarta unui preot trimis să reia ședințele de exorcizare.

sjff_01_img0312Părintele Jozef Suryn este un om al rugăciunii, crescut într-o mânăstire, o persoană ce spune despre sine că nu cunoaște lumea reală. Se pregătește prin post și rugăciune câteva luni înainte de sosire. Cazul: Maica Ioana, poreclită „a îngerilor” spune despre sine că e posedată de opt demoni. Aceeași suferință, în grade mai mici, e împărtășită și de celelalte surori, exceptând-o pe (sau împreună cu) o singură soră ce se îndrăgostește de un pierde-vară local. Patru preoți înnegurați și rigizi încearcă fără succes să înfrângă demonii. Pr. Suryn se implică emoțional tot mai mult în acest caz. Dezvoltă un anumit tip de afecțiune față de maica Ioana – și, dacă ar fi să-l credem pe regizor – e vorba de iubire romantică. Într-un punct culminant al acestei relații, sărutându-i mâinile, preotul cere diavolului să-l ia pe el și s-o cruțe pe ea. Alege pierzania și, ascultând noua voce din interiorul său, comite o dublă crimă. Drumul e deschis pentru ca el să împărtășeasca soarta preotului ce-l precedase.

Așadar, ce ne spune Kawalerowicz? Pe lângă acest final, mai există o scenă ce pare a sugera vocea naratorului înarmat cu aparat de filmat: la un moment dat, în culmea frământărilor sale, pr. Jozef vizitează un rabin. E ceva deopotrivă caricatural și dostoievskian în această scenă. Discuția atinge problema răului, a ființelor spirituale căzute, a naturii creației și a creatorului. Rabinul e un alter-ego al preotului (și e vorba de același actor), iar între ei se naște un duel al argumentelor și îndoielilor crescânde.

Ce sunt aceși demoni? întreabă preotul. Rabinul: Poate că problema nu e prezența demonilor, ci absența îngerilor. Poate că îngerul maicii Ioana a plecat iar ea a rămas cu ea însăși. Poate e doar natura umană. Poate că suferința stă în soarta femeilor, în vreme ce nimeni nu poate scăpa de soarta sa. A creat Satan lumea? Iar dacă Dumnezeu a creat-o, cum de există atâta rău? Cine sunt îngerii? Ce sunt acele ființe cărora, potrivit cărții Genezei, femeile oamenilor le-au născut prunci? Ar fi cineva posedat fără voința lui Dumnezeu? De fapt, crede rabinul, aceste lucruri se întâmplă din iubire, atunci când cineva îl iubește pe diavol. Iubirea e principiul existenței, totul are loc din iubire. Duhul unui tânăr mort a luat-o în stăpânire pe iubita sa într-un mod atât de profund, încât ea a murit. Exorcismul rabinului a eșuat. Așadar, vrei să știi într-o clipă ceea strămoșii au gândit de-a lungul veacurilor, vrei să știi despre demonii care se ridică în tine, întunecându-ți rațiunea? Lasă-i să te stăpânească și vei vedea.

Ce să înțelegem? Cineva observa tema relației problematice dintre polonezi și evrei, dintre catolicismul slav și universul „Idiș” al iudaismului est-european ce înflorise înainte de Holocaust. Dar e mai mult decât atât. Tema e depășită, însă după o integrare superficială. Dialogul de mai sus oscilează între intuiții importante și tușe grăbite. Creștinismul iese șifonat din întreaga poveste, iar iudaismul are statutul de minoritate exotică persecutată, aplecată asupra propriei înțelepciuni milenare ce, în final, nu a găsit explicații satisfăcătoare. Peste acestea, lectura sceptică a lumii postbelice vine cu o sinteză ce afirmă… lipsa de sinteză, de coerență și sens. Într-un final lipsit de speranță, aducând aminte de tragediile existențialiste contemporane sau de finalul din „Hedda Gabler” a lui Ibsen, maica Ioana o primește în brațele ei pe sora îndrăgostită și batjocorită de craiul locului. Plâng sfâșietor, așa cum numai o ființă ce se știe abandonată într-o existență finită și crudă o poate face. Ce diferențe adânci trădează niște finaluri aparent identice: dacă la Shakespeare sau Cehov lacrimile unui final imploră, sugerează o împlinire eshatologică, o mângâiere veșnică, la Ibsen, Camus, Sartre sau acest regizor polonez, piatra e sigilată pentru totdeauna pe mormântul vieții noastre mărunte.

Cu demoni sau fără, existența nu oferă speranță, pare să spună Kawalerowicz. Epoca noastră e finalul unei lungi perioade în care ne-am străduit să găsim răspunsuri religioase, în miros de tămâie, buchisind Scripturile, certându-ne copilărește cu privire la înțelesuri. Evrei și creștini, suntem frați întru non-sens. „Tu ești eu și eu sunt tu”, îi strigă rabinul preotului. Numai că, desigur, existențialiștii au mică paranteză de traversat înainte de a-și găsi odihna în neant: Istoria. În vremurile în care Școala Poloneză de Film se sincroniza cu universul stilistic și tematic al culturii europene lipsite de iluzii, câțiva popi desueți se încăpățânau să pună umărul pe șantierul speranței. Pe numele lor: Stefan Wyszyński, arhiepiscop de Varșovia, și Karol Wojtyła, episcop-auxiliar de Cracovia. Unul, mai din topor, avea un slogan simplu: „Nu negociem cu comuniștii.”, celălalt, un nostalgic numai bun pentru a fi deconstruit de roboțeii științelor sociale, citea istoria recentă ca o consecință a unei lecturi deficitare asupra misterului omului și al lumii.

Cu alte cuvinte, în vreme ce unii strigau oamenilor să nu se teamă și să creadă că viața noastră e mult mai mult decât ceea ce ne spunea secularismul violent al epocii, alții „rezistau prin cultură” îndreptând reflectoarele către fundalul întunecat pe care, ni se pare, luminează viața efemeră, către „Nimicul ce face posibilă ființarea”. Fără îndoială, e vorba de un film cu un potențial de subversiune mai mare decât cel al criticilor recente zgomotoase (și cam atât) ca „W imieniu diabła” (În numele diavolului, 2011) sau „W imie…” (În numele, 2012) despre călugărițe sau preoți ce cad în păcate ale trupului, iar Biserica știe, dar ascunde bla-bla etc. Filmul lui Kawalerowicz face parte din acel tip de interogație de sec. 19-20 ce se bate de la egal cu egal cu întregul arsenal filosofico-teologic iudeo-creștin; în mod particular, e o contestare cu mijloace estetice, pe linia teoretică inaugurată de Nietzsche și dezvoltată în marile creații de ficțiune ale unor autori ca cei enumerați mai sus. Mai mult, chiar și elemente identitare sau stilistice al civilizației iudeo-creștine sunt folosite, dar în direcții noi. Cântecele de laudă ale călugărițelor sunt transformate în vaietele unei tragedii despre dorința de a ne mântui prin iubirea exclusiv umană, imanentă, pe care însă un „wasteland” istoric și metafizic o înăbușă. Un rabin și un preot se întrec în naivitate, invocând obsesiv niște argumente în care nimeni nu mai crede. Zborul porumbeilor ne reamintește neîmplinirea dorurilor noastre. Plânsetul celor două surori a înlocuit sunetul clopotului. Iar în Occident și Orient, în timp ce se umpleau cinematografele iar criticii aplaudau molatic încă un festival de film, nesimțirea, arbitrarul, barbaria și crima continuau să cearnă suflete lipsite de speranță.niu diabła

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Iunie 5, 2013 de şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: