Eseuri decente

Veste

mackeAugust Macke, Fete printre arbori, 1914

„Melancolia trebuie să fie un interludiu inocent, o stare de spirit plăpândă și trecătoare; lauda trebuie să fie pulsația permanentă a sufletului. Pesimismul este, în cel mai bun caz, o după-amiază în care îți iei liber de la emoții; bucuria este truda gălăgioasă prin care trăiesc toate lucrurile. Totuși, dacă ne luăm după statutul aparent al omului, așa cum este văzut de păgân sau de agnostic, această nevoie primordială a naturii umane nu poate fi niciodată împlinită. Bucuria se cuvinte să fie expansivă; însă pentru agnostic ea trebuie să se contracte, trebuie să stea lipită de un colț al lumii. Durerea s-ar cuveni să fie o concentrare, însă pentru agnostic ravagiile ei se întind peste o eternitate de necuprins. Iată ceea ce numesc eu a fi născut cu capul în jos. Despre sceptic se poate spune cu adevărat că stă răsturnat; căci picioarele sale dansează pe sus în extaze indolente, în timp ce creierul i se găsește într-o genune. Pentru omul modern, cerurile sunt plasate de fapt mai jos decât pământul. Explicația este foarte simplă: el stă în cap, iar acesta este un piedestal foarte fragil. Însă, dacă ajunge din nou să stea în picioare, o știe. Creștinismul satisface brusc și deplin instinctul ancestral al omului de a sta cu capul în sus. Îl satisface prin următorul fapt: prin intermediul crezului creștin, bucuria devine ceva uriaș, iar tristețea ceva localizat și mărunt. Bolta de deasupra noastră nu este tăcerea neîndurătoare a unei lumi fără sfârșit și fără țel. Tăcerea din jurul nostru este, mai degrabă, o liniște izolată și compătimitoare, ca aceea care se lasă prompt în camera unui bolnav. Ni se lasă, poate, tragedia, ca un fel de comedie milostivă; fiindcă energia frenetică a celor divine ne-ar dărâma ca pe bețivii dintr-o farsă teatrală. Putem să ne suportăm lacrimile mai ușor decât am putea suporta cutremurătoarele ușurătăți ale îngerilor. Astfel că stăm, poate, într-o cameră înstelată a tăcerii, în timp ce râsul cerurilor este prea puternic ca să-l auzim noi.

Bucuria, care este mica publicitate a păgânului, este uriașul secret al creștinului. Iar acum, când închid acest volum haotic, deschid din nou cartea mică și stranie din care a purces întreg creștinismul; și sunt din nou urmărit de un fel de confirmare. Cutremurătorul personaj care umple paginile Evangheliilor se înalță nemăsurat și în această privință, ca în toate celelalte, deasupra tuturor gânditorilor care s-au crezut vreodată înalți: Patosul său a fost natural, aproape detașat. Stoicii, antici și moderni, au fost mândri că și-au putut ascunde lacrimile: El nu și-a ascuns niciodată lacrimile; le-a arătat deschis pe fața sa la vederea multor imagini pe care îi cădeau ochii în fiecare zi, ca atunci când și-a zărit în depărtare orașul natal. A ascuns totuși ceva. Supraoamenii solemni și diplomații imperiali sunt mândri că își pot reține mânia. El nu și-a reținut-o niciodată. A aruncat mesele afară, pe treptele Templului, și i-a întrebat pe oameni cum cred ei că vor scăpa de osânda iadului. Cu toate acestea, ceva și-a reținut. O spun cu venerație: exista în acea personalitate zdrobitoare un fir care ar trebui numit timiditate. Era ceva ce El a ascuns de toți oamenii atunci când s-a dus pe munte să se roage. Era ceva ce El acoperea mereu printr-o tăcere bruscă sau printr-o abruptă izolare. Era ceva unic, prea măreț pentru ca Dumnezeu să ni-l arate în trecerea Lui pe pământul nostru; mi-am imaginat uneori că acest lucru era veselia lui.”

G. K. Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 18, 2013 de şi etichetată , .
%d blogeri au apreciat asta: