Eseuri decente

Elogiul moderației

Image

Francesco, regia: Liliana Cavani, 1989

Mickey Rourke? Un golan, un bătăuș. Ăla care a jucat în The WrestlerĂla din 9 1/2 Weeks.

La început a practicat boxul. Băiat rău, pierde-vară, o pușlama cu care un tată nu ar vrea să-și vadă fiica.  A aterizat în actorie pe căi necunoscute. La început, a ținut locul altuia într-un rol minor. Apoi a urmat niște cursuri obscure. Obține roluri tot mai importante. S-a remarcat în ipostaza unui dur șarmat, un James Dean în variantă ’80’s, post-urbană. Îi veneau ca turnate rolurile din filmele-noir ale acestei perioade, exponente ale unui fel manierism ce urmează cinema-ului inovativ și întunecat al anilor ’70, din care mai rămân doar poveștile cu polițiști ratați și femei fatale. 

E apreciat de critici, dar nu și de prea mulți regizori. Umbla vorba că nu știai niciodată ce urma să facă pe platou. Omul oscilează între succes și ratare, artă și bătaie de joc. Joacă alături de Kim Basinger în „drama erotică” 9 1/2 Weeks, film neînțeles de americani, apreciat de europeni și care a făcut furori în cultura casetelor video din România anilor ’80 (Îmi pot doar imagina cum a dublat Irina „Margarina” Nistor…). Crescând în anii ’90, am prins ultimele ecouri ale acestui film cu o aură deja legendară – ce mai, curată rezistență prin cultură! Reacțiile negative ale criticilor nu îl sperie pe bătăiosul Rourke, nici faptul că a fost părăsit de soție (și) din cauza acestui film. În 1989 recidivează cu „Wild Orchid”, din care a rămas cu o nominalizare la „Zmeura de Aur” și cu eticheta „actor care, cel mai probabil, nu a simulat scenele erotice”. În schimb, europenii sunt gata să-i facă statuie pentru „curaj și inovație stilistică”.

În 1991, se lasă de actorie și se apucă de box, „pentru a mă simți din nou bărbat”, a explicat. Câștigă șase meciuri, două se termină la egalitate. Rămâne desfigurat. Prin 1997 revine fulminant pe platoul de film într-un film cu van Damme. În 2001, se hrănește spiritual și intelectual prin colaborarea pentru un videoclip cu Enrique Iglesias. Comite supremul sacrilegiu declarându-și sprijinul pentru războiul din Irak și întrebându-se cum de li se permite musulmanilor radicali să rămână în Occident după atentatele de la Londra. (Se înscrie astfel în galeria ciudaților Hollywood-ului, alături de James Caviezel, un fanatic pro-life care nu se gândește la dreptul unei femeilor „de a alege”,  și de Mel Gibson, despre care se știe bine cine e…) Câștigă Globul de Aur și premiul BAFTA pentru rolul din „The Wrestler”. Iubește câinii. Catolic practicant.

Și un moment din această viață: 1989. Cumva, nu se știe cum, Liliana Cavani se gândește la el pentru a-l interpreta pe Sf. Francisc de Assisi. Are o prestație radicală, pe măsura celui mai important „nebun întru Hristos” al Occidentului. Face totul în acest film. Transfigurare. Film nominalizat la Palme d’Or. Apoi revine la viața sa tumultoasă, la femei, bătăi și Bush.

Cum lucrează Dumnezeu.

Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Aprilie 24, 2013 de şi etichetată , .
%d blogeri au apreciat asta: