Eseuri decente

Vremea plecărilor

Image

Mă tot duc, adaptare liberă după William Shakespeare, Marc Doré etc., Teatrul Mic, București.

Doi clovni hotărăsc să se despartă. Ea e Tutuca, energică, naivă, copilăroasă, furtunoasă, delicată. Îl iubește pe Solido, bărbat ușor cinic sau poate doar prudent, sătul de afecțiunea ei sufocantă și uneori egoistă, nehotărât, trist. Au mâinile împreunate, privirile s-au întâlnit emoționate. Știu că mai au doar un minut, apoi treizeci de secunde. Se pregătesc, tremură, plâng, râd. Ar fugi cât mai departe unul de altul. S-ar îmbrățișa.

La Teatrul Foarte Mic, pe un bulevard bucureștean, o foarte mică poartă, apoi niște scări abia observabile, într-o sală mică-mică, în nisipul de pe fundul mării găsim o perlă microscopică. Tutuca și Solido, Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu, Shakespeare și Marc Dore, noi și actorii, noi între noi – un dialog etern al îndrăgostiților, al omului și al idealului său, al lumii și al teatrului. Vor să se despartă, dar prelungesc la infinit acest moment pentru a-și spune povești, a plânge, a declama, pentru a mai juca o farsă, pentru a pătrunde în lumea esențelor, a zânelor, cozonacilor de Crăciun, a lui Hamlet și a Julietei, a mea și a ta.

Sentimente nesincronizate, ca în lumea lui Cehov și a filmelor vechi americane. Doi oameni se iubesc, dar sunt mereu în contratimp. Unul spune „da”, altul „ai spus ceva?”; unul „vreau să fiu cu tine”, altul – „dar ce-ai cu mine?”; al doilea întreabă „vrei să rămân?”, primul – „da’ ce, crezi că te forțez? ești liber să alegi!” Dar e mai mult de atât: este misterul dialogului frânt dintre oameni, abisul persoanei, scâncetul oricărui suflet însetat de iubire dar adesea neînțeles de alții și dezorientat de propriile stângăcii. Oamenii alunecă unii pe lângă alții, sunt slabi și amețiți, incapabili să se ajute reciproc; iar dacă unul încearcă asta, nu reușește decât să-l scufunde și mai mult pe celălalt.

Dar hai să construim un teatru! spune Tutuca. Și să spunem povești, am adăuga, așa cum a făcut omul dintotdeauna pentru a evada și a se vindeca. Homer, Dante, Shakespeare, Cervantes, Dickens, Charlie Chaplin. Și un om care îi povestește fiului său, Petre Ispirescu, basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, pe la 1840, într-o mahala bucureșteană. Căci, spune Tutuca, teatrul înseamnă… teatrul este… Mâna Oanei Pellea se deschide asupra noastră, iar prin palma ei parcă ar curge lacrimi, ar înflori pomii în luna mai și ar zbura păsări misterioase. Iar actorii trebuie să… Privim și noi spre locul arătat de ea, către inimă, și simți mângâierea acelui spațiu magic unde, în sfârșit, totul e bine, sentimentele sunt sincronizate și ne putem odihni, unchiule Vanea.

Despărțirea lor durează o eternitate. Ce să facem, ce să facem, mai sunt treizeci de secunde, zece secunde!… Ne despărțim unii de alții, căile noastre se separă, un suflet se împarte, viața dă buzna în bocanci grei, trenurile pleacă mereu din gară și zăpada acoperă nemilos peronul. Tutuca și Solido dansează printre povești și personaje, copilărie și zâmbete, dar viața îi ajunge din urmă. Uneori redevin niște actori obișnuiți, după cei șaptesprezece ani ai acestei piese. Așa cum omul din basm redevine cel obișnuit, de care nu poate fugi, protagonistul piesei vieții. Când el pleacă și se aruncă în necunoscut, speră că o umbrelă minusculă îi va încetini căderea. Când lumina se stinge în sală, în suflete și viețile noastre fragile, rămâne gestul schițat al unui pas în gol. Ți-e teamă, dar nici nu vrei să te întorci. Rămâi agățat de o umbrelă, ca un copil al străzii îmbrățișând un cățel.

E prea mult pentru o mică piesă dintr-un teatru foarte mic. Rămâi cu prea multă bunătate și ar fi bine ca nimeni să nu te întrebe ceva, pentru că tremurul vocii nu te-ar lăsa să răspunzi. Oana Pellea, acceptând aplauzele noastre, își face repede și discret semnul crucii, parcă doar pentru ea. Acum știm de ce e prea mult.

Anunțuri

2 comentarii la “Vremea plecărilor

  1. Oana Pellea
    Februarie 18, 2013

    Va multumesc.

  2. lianarucsanda
    Februarie 18, 2013

    frumos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Februarie 18, 2013 de şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: