Eseuri decente

Bătaia vântului de vară

Wild Strawberries © 1957 AB Svensk Filmindustri Photo Louis Huch[2]Smultronstället/Fragii sălbatici, regia: Ingmar Bergman, 1957.

Cum se ratează moral și spiritual un om? Care este esența acestei lumi anormale în care  toți pornim inocenți, dobândind niște amintiri din copilărie care ne vor rămâne toată viața pentru ca, în final, mulți dintre noi să ne înrăim, umplându-ne de amărăciune?

Probabil că am răspuns deja primei întrebări prin cea de-a doua. Umbra tragediei face dificilă judecata morală. Profesorul Isak Borg e, la sfârșitul vieții, un om „terminat”. E văduv, disprețuit de fiu și soția acestuia, privit cu un respect distant de servitoarea sa. E considerat un om rece, egoist, mizantrop, zgârcit. Călătorește alături de nora sa, Marianne (Ingrid Thulin, o actriță a cărei frumusețe aduce o neuitată nuanță melancolică și neliniștitoare acestui film) către Lund, unde urmează să primească titlul de Doctor honoris causa. Cuvintele aspre ale Mariannei, coșmarurile și amintirile îl răvășesc.

A iubit o fată pe nume Sara în tinerețe. Închipuirea îl duce către momentul în care aceasta îl părăsește pentru fratele său, un pierde-vară, individ mediocru dar „pasional”. Bietul Isak era prețuit de Sara pentru naivitatea și puritatea sa, dar… ghinion. „Asta-i viața.” Într-un alt coșmar se făcea că era din nou în grădina în care a asistat la adulterul comis de soția sa. Restul e istorie și tăcere. Nimeni nu va ști vreodată care sunt tainele din trecutul ticălosului, răutăciosului doctor Borg.

Cine ești tu, Isak Borg? Sensibilitatea și creativitatea lui Bergman nu par a cunoaște limite. Doctorul adoarme în mașină ascultând niște acorduri de chitară. Pătrunde în altă lume, acordurile capătă reverberații tot mai grave, iar milioane de corbi întunecă cerul. El merge printr-o grădină și se întâlnește din nou cu Sara. Ea îl forțează să privească în oglindă, să se vadă așa cum e: bătrân, rău, inadaptat. Ea încearcă să-i explice: se va mărita cu altul, iar „dragostea e aproape un joc pentru noi.” Aproape că îl forțează să înfrunte imaginea din oglindă și să zâmbească (genul de zâmbet înghețat: „Ce să facem, e drept să căutăm fericirea cu orice preț, hai să ne împrietenim cu voioșie!”) , iar el (interpretat de un Victor Sjöström răvășitor), deși încearcă din răsputeri să o asculte, începe să plângă: „Dar mă doare atât de mult…”

Ce fel de lume e aceasta? Bergman nu ratează nici acum ocazia de a planta discrete indicii despre „context”. Doctorul ia în mașină trei călători aiuriți: o tânără pe nume… Sara, un om romantic care vrea să se facă preot și un „raționalist”. Cei doi bărbați se ceartă mereu pe tema existenței lui Dumnezeu. Sunt ridicoli. „Noua” Sara oftează în timp ce-i privește: amândoi sunt simpatici, dar, în privința primului… cine se mai face preot în ziua de azi? Iar ea să devină preoteasă?!

Ce fel de lume e aceasta? Un tânăr idealist și copilăros, viitor medic, e aruncat pe un drum al derivei morale. Isak nu e nici Scrooge al lui Dickens, care e forțat de fantoma Crăciunului-trecut să vadă cum fata care îl părăsise din cauza zgârceniei sale întemeiază o familie minunată cu altcineva. Nu, Isak pătimește fără vină. Dar Bergman preia tema universală a idealistului lovit de soartă și îi dă o turnură infinit mai adâncă și tulburătoare: Isak pătimește fără vină, dar această suferință distruge textura morală a sinelui său. Lumea care l-a distrus îl judecă acum fără milă pentru degradarea sa.

„Crezi în Dumnezeu?” îl întreabă cineva. De ce se întâmplă toate aceste lucruri? În ce fel de lume trăim? Este aceasta o chestiune „modernă”, „post-creștină”, „post-protestantă”, europeană, scandinavă? Atât de simplu, atât de limitat? La sfârșitul vieții, obosit, gol, pregătit să primească în brațele sale pe fiul înstrăinat și pe soția acestuia, singurii oameni pe care îi mai are în preajmă- Isak rostește oftând această poezie al lui Johan Olaf Wallin:

„Unde e Prietenul pe care Îl caut la sfârşitul zilei?

Se lasă noaptea şi tot nu L-am aflat în inima-mi arzândă.

Îi regăsesc prezenţa… în mireasma florilor.

Dragostea Lui e în fiecare adiere,

Vocea Lui răsună în bătaia vântului de vară.”StrawberriesThulin

Anunțuri

Un comentariu la “Bătaia vântului de vară

  1. sword
    Februarie 18, 2013

    Frumos.
    imi place blogul. O sa il pun la favorite….multumesc pt ce scrieti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Ianuarie 22, 2013 de şi etichetată , .
%d blogeri au apreciat asta: