Eseuri decente

Spovedanie

movies_flight-widea1

Flight, regia: Robert Zemeckis, 2012.

Căpitanul William „Whip” Whitaker e un bețiv nenorocit, părăsit de soție, dar un pilot genial. După o noapte de sex, alcool și cocaină alături de o stewardesă, el vine „rupt” la aeroport pentru a pilota un avion de pasageri. Fiind „obosit”, cere o cafea și câteva aspirine. Copilotul, speriat, începe să înțeleagă.

Avionul decolează cu emoții, scuturat serios de turbulențe severe, dar Whip, venit dintr-o familie de „ași” ai aviației, are pericolul în sânge și depășește senin, glumeț această zonă. Anunțându-i pe pasageri că totul e sub control, dar că aceștia trebuie să își țină centurile legate, își prepară pe furiș un amestec de votcă și suc de portocale (cam două sticle), bea tot, trece avionul pe pilot automat și se culcă.

Când se trezește, avionul e în picaj. Pierderea unui simplu șurub a dus la blocarea profundoarelor în poziția „jos”, ceea ce forța avionul să cadă ca un proiectil. Urmează momente de un dramatism extrem. Whip are intuiția genială de a întoarce avionul cu susul în jos pentru a-l stabiliza și a crea portanță. Câștigă astfel timp prețios, dar motoarele cedează. Întoarce avionul în poziția normală. De acum e o simplă planare. Se pregătește aterizarea forțată pe un câmp. Într-o liniște stranie, avionul alunecă spre pământ. Cu câteva secunde înainte de impact, aripa avionului spulberă turla unei biserici.

E o prezență discretă, ca a unui bufon nebăgat în seamă de nimeni, cea a religiei în acest film. Supraviețuitorii accidentului sunt târâți afară de enoriașii acelei biserici, comunitatea penticostală „Ioan Botezătorul”. La suprafață, faptele: au scăpat 96 de oameni din 102; au murit 4 pasageri și 2 membri ai echipajului, printre aceștia numărându-se și Katerina, partenera de distracție a Căpitanului Whip. El devine un erou național; nimeni nu ar fi reușit asemenea fapte. Toată lumea îl caută. Dar apar suspiciunile: testele de sânge arată clar ce făcuse el cu câteva ore înainte, iar sticlele de votcă de la bord ar fi putut fi golite doar de membrii echipajului.

În umbră, izvorul ce sapă la baza fundației, un destin care îl duce către altceva. Pe scările spitalului o cunoaște pe Nicole, o femeie ratată, dependentă de heroină, al cărei dealer se învârtea în industria de filme pentru adulți. Apare și un om bolnav de cancer, deja condamnat, care le vorbește despre Dumnezeu și planul Său pentru fiecare om. Whip îl întâlnește și pe copilot, un om lăsat infirm de accident, care știe tot despre starea căpitanului în acea dimineață. Este și el un „evangelical”, un om cu credință simplă și zgomotoasă. Îl convinge pe Whip să se roage împreună și să îi mulțumească Domnului Isus pentru acest accident care, e convins copilotul, trebuie să îl ducă pe Whip către o schimbare fundamentală.

Căpitanul continuă să bea și e părăsit de toată lumea, inclusiv de Nicole, cu care începuse o relație, dar care își dorea cu adevărat să se vindece. Misterul convertirii învăluie acest film. Toate, chiar și răul, curg către un bine mai mare. Katerina, stewardesa dependentă de alcool și cu care își petrecuse noaptea în desfrâu, a murit încercând să salveze un copil a cărui centură de siguranță cedase. La locul accidentului, în fiecare zi penticostalii vin și se roagă.

În ziua decisivă a audierilor, Whip e din nou mahmur; se trezise doar  după ce prizase cocaină. Dar ancheta curgea în favoarea sa. Raportul toxicologic fusese „distrus” de avocatul său pe baza unor nereguli ale procedurii de recoltare. Expertiza a arătat că avionul se prăbușise din cauza unor defecțiuni tehnice. Whip trebuia acum doar să spună că stewardesa decedată, biata Katerina, consumase acele sticle de votcă. Dar acum totul e deja gata, iar povara trecutului e insuportabilă. Momentul sosise. Mărturisește.

Povestea unei convertiri. (Iar Denzel Washington, un actor care încă se gândește să predice din când în când, a fost omul potrivit pentru acest rol). Nu o convertire „clasică”, în care omul primește darul credinței. Poate că acest dar nu e pentru toată lumea sau poate că ceea ce vedem e doar începutul drumului. Căpitanul Whitaker primește, în schimb, adevărul și libertatea. La închisoare se simte un om binecuvântat. „Binecuvântată fii închisoare!”? O ironie ce ține de un simț ludic al scenaristului: avocatul pilotului a inclus pe „Dumnezeu” printre posibilele cauze ale accidentului, tocmai pentru a-i găsi o scăpare lui Whip. Și eu cred asta. Pentru câteva suflete în cer, merită să permiți distrugerea unei turle de biserică. Un film fermecător, ca o poezie naivă scrisă de un copil creștin al Americii profunde.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Ianuarie 4, 2013 de şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: