Eseuri decente

Fără milă

3211_darab_kep

Le Roi se meurt/Regele moare, de Eugene Ionesco, Les Arts et Mouvants, Cie à l’endroit des mondes allant vers (Franța), regia: Silviu Purcărete. Festivalul Internațional „Interferențe”, Teatrul Maghiar din Cluj.

N-am înțeles mare lucru din piesa lui Ionesco. Am observat doar atât:

1. E posibil ca aceasta să fie fața întunecată a dramaturgului. Nu doar că nu e cea mai bună dintre creațiile sale (dar se poate și mai rău: colecția de comedioare triviale pusă în scenă la Teatrul Odeon din București sub numele „Ionesco. Cinci piese scurte”) dar este și lipsită de sensibilitatea etică, umanistă și chiar religioasă din alte creații. Un rege-tiran află că va muri la sfârșitul piesei. Nu acceptă acest lucru, vrea să-i aresteze pe cei din jur, inclusiv pe doctor, vrea să i se organizeze un monstruos cult al personalității („vreau să mâncați din trupul și sângele meu la liturghie…”), își dă seama că el este Omul prin excelență, că a scris Iliada și că a fost cunoscut cu numele de „Shakespeare”. Există piese care anunță un întuneric greu, adânc, abisal, o negură în spatele căreia ghicești focul unei interogații fierbinți. Dar aici întâlnim un întuneric vulgar (potențat, din păcate, de Silviu Purcărete, un regizor ce pare că e atras de acest univers; revin mai jos asupra lui), superficial, parcă desprins din coșmaruri cu clovni. Neant în timpul vieții, neant și după: un personaj mediocru, plin de păcate se pregătește de moarte. I se spune că trebuie să se desprindă de iluzii, de întreaga iluzie a vieții pentru a păși în… nimic. Până și în „Sfârșit de partidă” a lui Beckett mai găseai o umbră de speranță, chiar de milă față de om. Acolo totul se termina, dar servitorul și părinții personajului principal aduceau un pic de lumină în acest peisaj sumbru. Aici, în schimb, găsim doar ticăloșie, frică animalică, lașitate. Resturi de oameni, frânturi ale unei istorii banale. Ionesco mărturisea într-un interviu că a scris această piesă amintindu-și de copilăria în care se gândea că va fi nemuritor, că va evita marele moment al morții. Rămânem cu imaginea unui dramaturg laș, resentimentar, aruncând cu sarcasm pentru a-și masca teama. Lumea nu e absurdă din cauze obiective, ci devine astfel din cauza unui „eu” chinuit care a înghițit-o, secând-o de vlagă și sens.

2. Sper să mă înșel, dar intuiesc la Silviu Purcărete o căutare deliberată a absurdului, grotescului, obscenului pentru a demonstra lumii cât de ticăloasă e ființa umană. Să ne amintim doar că „Faust” a primit și critici serioase peste hotare, mulți denunțând acel „prea mult” al piesei, acel baroc psihedelic, acel iad doar zgomotos și sângeros, lipsit de adâncimi. „Așteptându-l pe Godot” (Sibiu) e o realizare notabilă, care însă confirmă o direcție (sau non-direcție) existențială  din proiectul lui Purcărete. „Lulu” e doar o piesă obscenă ce irosește înzestrarea Ofeliei Popii. „Regele moare” pare să confirme bănuiala: e un parfum prea tare în imaginația lui Purcărete, o afirmație urlată în ureche despre ființa umană josnică, „lumea ca teatru”, „universul cel himeric”. Scenele (inutile) de nuditate din piesele sale sunt, aproape fără excepție, coborâri, acte prin care omul e arătat „așa cum e”; dar ele nu sunt căderi tragice, de pe un soclu înalt al demnității și purității inimii, ci manifestări ale unui somn etern în mocirlă. Este un discurs care nu pendulează între cer și pământ, pentru că nu există cer. Totul e farsă, mascaradă, suprafață ieftină a unui interior esențialmente murdar, vis dezgustător cu mii de trupuri goale ce dansează strigând: „Degeaba ne ascundem, căci asta suntem cu toții: carne. Iar carnea aceasta e lipsită de sens.”

Poate de aceea îmi este foarte, foarte greu să găsesc curajul de a vedea filmul „Undeva la Palilula”. Trailer-ul și comentariile nu sunt deloc încurajatoare.

http://www.filmreporter.ro/20-04-2012-cronica-undeva-la-palilula-un-esec-de-proportii/

http://www.hotnews.ro/stiri-film-12047542-video-cronica-film-undeva-palilula-fara-masura.htm

http://agenda.liternet.ro/articol/14866/Andrei-Gorzo/Stupid-party-tricks-Undeva-la-Palilula.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Decembrie 11, 2012 de şi etichetată , .
%d blogeri au apreciat asta: