Eseuri decente

Eu sunt regele Solomon și am ars lumea din temelii

„A fizikusok/Fizicienii”, de Friedrich Dürenmatt. Regia: Lori Petermann, Teatrul Maghiar din Cluj

 … ultimele cuvinte ale regelui învins. Piesa din 1962 a lui Friedrich Dürenmatt pleacă de la problematica înarmării nucleare pentru a chestiona întreaga istorie, adică povestea omenirii care, precum regele Solomon, a primit o înțelepciune pe care a desfigurat-o prin închinarea la idoli.

Lori Petermann nu inovează foarte mult pe marginea textului scriitorului elvețian și, probabil, nici nu putea face asta. Piesa nu are multe momente estetice excepționale, ea navigând între sugerarea vidului sufletesc al științei moderne și încercarea de a livra un mesaj cât mai explicit spectatorului din anii ’60. Angajamentul etic ferm nu permite mari subtilități sau vreun lirism blând. Ca urmare, nici „viața” piesei nu crește la mari înălțimi. Sentimente frânte, iubiri sugrumate (literalmente!), crime absurde, oameni nebuni sau amputați sufletește.

Johann-Wilhelm Mobius este un fizician închis într-un sanatoriu după ce a preferat să se dea drept nebun pentru a nu fi forțat să dezvăluie lumii secretele științifice teribile pe care le descoperise. Lumea, crede el, ar fi în pericol de a fi distrusă dacă inovațiile sale ar ajunge la cine nu trebuie. Alături de el, doi oameni care se cred Newton și Einstein. De fapt, doi agenți secreți trimiși de, probabil, SUA și URSS pentru a-l răpi. În final, cei trei aleg să rămână în sanatoriu și să joace până la sfârșit roluri de nebuni, convinși că ceea ce aflaseră nu trebuie să ajungă în stăpânirea „complexului militar-industrial”. Dar șefa clinicii le ascultase conversațiile și copiase de-a lungul anilor manuscrisele lui Mobius. Cei trei sunt prinși și demascați.

Discursurile finale ridică brusc miza. Cu fața către spectatori, cei trei își asumă total rolurile jucate până atunci, devenind voci ale omului din toate timpurile: Newton își descrie satisfăcut opera dar rămâne cu regretul de a nu fi dezlegat taina gravitației. Urmează Einstein, marea minte a secolului 20, cel care a revoluționat știința prin teoria relativității și a descoperit formula transformării materiei în energie. Iluzia cunoașterii totale și armonioase care îl anima pe Newton are acum un sfârșit (ne-)așteptat: Einstein e dominat de remușcări pentru contribuția adusă la inventarea bombei atomice.  Urmează Mobius, geniul viitorului, cel care descoperise o teorie unificată a funcționării Universului. Iar el devine regele Solomon, cel care a primit de la Dumnezeu o înțelepciune fără egal, bogății și faimă, daruri pe care le-a risipit la sfârșitul vieții prin instituirea unor ritualuri păgâne. Acum, la capătul istoriei, regele, reprezentant al omenirii, e sărac, abandonat de Dumnezeu, prizonier pe o planetă pustie ce gonește prin Univers ca un vas-fantomă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Octombrie 25, 2012 de şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: