Eseuri decente

Luceafărul (III)

București, 2007.

„Două taine stau la hotarele vieții. Moartea și Nașterea se împletesc, trec dintr-una într-alta. Leagănul este mormânt, mormântul-leagăn. Născându-ne murim, murind ne naștem. Prin tot ceea ce se întâmplă în viață, sau se pregătește o moarte, sau se întemeiază o viață. Luceafărul de ziuă și Luceafărul de seară: aceeași stea. Seara și dimineața curg una într-alta. ‘Eu sunt Alfa și Omega.’

Aceste taine, taina Serii și taina Dimineții sunt hotare ale Timpului. Așa glăsuiește marele letopiseț al lumii. Pe o întindere care pornește de la primele capitole ale Cărții Facerii până la ultimele capitole ale Apocalipsei se desfășoară o istorie cosmică, de la Seara lumii, la Dimineața lumii. Cerul și pământul au fost făcute spre seară. În răcoarea serii, de la Seara lumii, la Dimineața ei. În răcoarea Serii s-a arătat lumii Cel Veșnic. Nu existau necazuri, nici greutăți, nici plângere; nu erau nici îndoieli. Oamenii erau precum pruncii. Iar Arborele Vieții creștea în mijlocul Edenului. Așa începe letopisețul sfânt, istoria lumii: de la o seară. Se sfârșește această istorie cu Apocalipsa, cu distrugerea și pieirea lumii și cu o nouă creație. Arborele vieții se va afla din nou în mijlocul Edenului, al Ierusalimului ceresc. Din nou va fi bucurie și exaltare. Din nou nu vor mai fi nici necazuri, nici plângere. Din nou nu va mai fi moarte. Din nou ospățul de nuntă al noului Eden. Dar nu va mai fi seară, ci dimineața începutului veșnicei lumini. Iisus, Luceafărul de ziuă sau Aurora (potrivit altor citiri), răsare în lumea nouă. Biblia începe cu Edenul. Se termină tot cu Edenul fiindcă Mielul Apocalipsei este Bucuria Edenului. Începe cu o nuntă și se termină tot cu o nuntă. Începe cu Duhul și se termină tot cu Duhul. Dar începe cu seara și se termină cu dimineața zilei celei neînserate. Oare ce altceva este istoria lumii, petrecută în bezna păcatului, decât o singură noapte, un singur somn straniu întins peste veacuri, o noapte între acel amurg încărcat de o tristă taină și această triumfătoare și zguduitoare dimineață? Iar sfârșitul lumii nu este oare o naștere a Pământului la o viață nouă, sub Luceafărul de ziuă? Marginile se ating între ele. Noaptea Universului este privită ca inexistență. Dimineața lumii noi continuă acea seară de la Facere: ‘Și a fost seară, și a fost dimineață, ziua întâi…’ ‘Dimineață’ și ‘seară’; noaptea parcă nici n-a fost.”

Pavel Florenski, scrisoare către Vasili Rozanov

Serghiev Posad, 20 mai 1920

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Octombrie 20, 2012 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: