Eseuri decente

Luceafărul (I)

Nicolae Grigorescu, Peisaj la marginea pădurii, 1890

„Și celui ce biruiește, și celui ce păzește până la capăt faptele Mele îi voi da lui stăpânire peste neamuri. (…) Și-i voi da lui steaua cea de dimineață. Cine are urechi de auzit să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor” (Apoc. 11:26-29)

„…bine faceți că luați aminte ca la o făclie ce strălucește în loc întunecos, până când se va lumina de ziuă și luceafărul va răsări în inimile voastre.” (II Petru 1:19)

„Serile și diminețile sunt, cu deosebire, aducătoare de bine. Pe vremuri, venind dimineața cu trenul spre Moscova, mă deprinsesem să rătăcesc prin lunci înrourate. Răsăritul de-abia atunci începea să se coloreze în trandafiriu. O bucurie nespusă, o puritate picurând peste mine o dată cu stropii de rouă dintr-un alun, îmi inundau sufletul și întreaga ființă. Luceafărul de ziuă stătea suspendat la orizont ca o picătură de rouă. Dar inima știa că astrul acesta nu pâlpâie departe de ea, pe firmament, ci chiar în cuprinsurile sale lăuntrice de inimă crescută până în tăriile cerului. Răsărit în inimă, Luceafărul era răcoros, feciorelnic și pur.

Apoi, serile, hoinăream prin coline și lunci. Răcoarea zburdalnică a amurgului îmi spăla sufletul de neliniști și emoții. Îmi aduceam aminte de primordiala răcoare a serii în care Creatorul le vorbea protopărinților noștri. O aducere aminte îmi furnica spatele cu un dulce, răcoros fior. Timpul Edenului, pe jumătate uitat, dar niciodată dat uitării, asemenea unui dulce vis spulberat, dădea târcoale inimii, zvâcnea mișcându-și aripile, pentru a-și lua din nou zborul, inaccesibil. Mă cuprindea tristețea pentru trecut, pentru ceea ce s-a întâmplat în veac și care poate că mai viază undeva și este viu și astăzi. O dată cu licărul fluid al Luceafărului de seară, astru infinit de îndepărtat, luminând prin bezne străvezii de smarald, dar în același timp atât de aproape de inimă și putând pătrunde în ea, mă simțeam cuprins de o tristețe binefăcătoare. Undeva, departe, licărea un foc ciobănesc. Îmi era drag de el. Îmi era drag de tot ce mă înconjura. Îmi simțeam inima iubind acum, la ceasul Luceafărului de seară ca și la ceasul Luceafărului de ziuă. Iubea pe Cineva.

Dar tristețea nu trecea, devenea tot mai acută. Insuportabilă, până la boală și până la strigăt. Sclipirea Luceafărului era tulbure; cuvintele consolatoare cădeau greu.

Apoi am început să umblăm serile. Știam că Îngerul, îmbrățișându-ne cu precauție, ne aduce o bucurie, pe Vasili al nostru. Pierdutul Eden de care încetaserăm să ne mai aducem aminte ne-a fost readus în memorie, datorită băiețelului nostru. El a fost Luceafărul de seară, coborât pentru noi din sferele cerești, „venit în lume”, el copilul nostru, Luceafăr de seară, purtat lângă inimă. I-am dăruit Luceafărul și acesta a devenit steaua lui, dar ea a rămas în inimile noastre. O negură străvezie cădea peste lume, odihnindu-se puțin câte puțin în mine și statornicindu-se acolo, ca Luceafărul de ziuă, ca un mărgăritar. În copilul nostru licărea Raiul pierdut, prin copilul nostru era dat uitării tristul pom al cunoașterii binelui și răului. Dar nici acum chinurile n-au dispărut, doar s-au mai ogoit, topindu-se și împrăștiindu-se în inimă ca o mare fără de margini. Dar, peste vârtejul de necazuri, sclipea sub bolțile inimii Luceafărul de ziuă și sub razele lui valurile se topeau, lăsând în urmă întinse șiraguri de perle. Și era o tristețe în toate…”

Pavel Florenski, scrisoare către Vasili Rozanov 

Serghiev Posad, 20 mai 1920

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Octombrie 16, 2012 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: