Eseuri decente

Theo-Drama (2)

Lviv, Strada Cereșneva, 1939.

„De unde vine acest coșmar îngrozitor? Și care este cauza lui? Spiritul poruncește corpului, iar acesta se supune imediat; dar când își poruncește sieși, spiritul întâmpină împotrivire(…) Spiritul poruncește spiritului să voiască și, cu toate că este unul și același, refuză să se supună. De unde vine acest coșmar îngrozitor?

Pe când chibzuiam să iau hotărârea de a-l sluji pe Domnul Dumnezeul meu, așa cum de mult aveam intenția să o fac, eu eram acela care voiam să pornesc pe această cale, și tot eu eram cel care nu voiam. Eu eram, da, eu și numai eu! Nu voiam în mod deplin, dar nici nu mă împotriveam în mod deplin.

Aceasta era boala care mă mistuia. Mă chinuiam învinuindu-mă pe mine însumi mai neîndurător decât oricând, răsucindu-mă și zvârcolindu-mă în lanțuri, nădăjduind să le rup o dată pentru totdeauna, căci le simțeam deja mult mai slabe; și totuși eram încă înlănțuit.

Îmi spuneam în adâncul inimii mele: Fie să se petreacă acum, chiar acum, pe loc! Eram foarte aproape să fac, dar nu reușeam. Și totuși, nu mă prăbușeam din nou în vechea mea stare, eram aproape de momentul hotărârii și răsuflam adânc pentru a mă întrema. Încercam din nou și mă apropiam puțin de țintă, apoi încă puțin, până aproape să o ating și să o prind. Dar nu, nu reușeam să ajung la ea, nu reușeam să o ating și să o prind, șovăind să fac pasul prin care aș fi murit pentru moarte și aș fi înviat pentru viață. Răul înrădăcinat în mine avea mai multă putere asupra mea decât binele, proaspăt și încă neobișnuit. Cu cât clipa în care urma să se petreacă în mine marea schimbare era mai aproape, cu atât mai mult mă cutremuram de spaimă; dar nu eram aruncat înapoi, nici abătut de la drumul meu, ci doar întrerupt și reținut pe moment.

Mă mai rețineau doar niște fleacuri neînsemnate și niște patimi vanitoase, vechile mele prietene, care mă trăgeau ușurel de veșmântul meu trupesc și îmi șopteau: ‘Cu noi ce faci, ne părăsești? Din această clipă nu vom mai fi alături de tine niciodată, pe veșnicie. Din această clipă nu-ți va mai fi îngăduit un lucru sau altul, pe veșnicie.’ „

Sf. Augustin, Confesiuni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la August 26, 2012 de şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: