Eseuri decente

Elegie nordică

Oslo, 31 August. Regia: Joachim von Trier

De ce pătrunde acest film adânc în suflet, ca un firicel discret de apă ce învinge o stâncă impunătoare? Pare încă o poveste despre un om plictisit de viață, aflat în luptă cu dependența de droguri, gândindu-se la o fostă mare iubire… Mai mult, un film ce se petrece în nordul îndepărtat al Europei, departe de lumea noastră (aparent) mai veselă și plină de viață.

Nu știu, poate pentru că, de fapt, toți oamenii din jurul său suferă de aceeași boală, dar în feluri mai puțin acute. Sau el este singurul care merge până la ultimele consecințe ale propriei lucidități. Secvența din cafenea: el „prinde” din zbor diferite frânturi de conversație, toate având în comun tema fericirii și a sensului vieții. O femeie se plânge unei prietene că partenerul ei e indecis în privința viitorului relației; dar viața lor continuă în același ritm tot mai monoton, cu destinul tipic al cuplurilor care trăiesc în concubinaj. O alta citește, de pe un laptop, prietenei sale o listă cu lucrurile pe care ar vrea să le facă în viață: să fie mamă, să planteze un copac, să scrie o carte, să picteze, să călătorească, să mănânce înghețată zile întregi, să-și revadă mereu prietenii, să înoate cu delfinii, să obțină succes, să trăiască 100 de ani, să rămână căsătorită până la moarte, să privească norii o zi întreagă, să acopere un zid cu picturi, să atragă atenția lumii asupra unei probleme importante, să se scalde dezbrăcată, să aibă o slujbă grozavă, să doarmă sub cerul liber, să fie cerută în căsătorie într-un fel unic și romantic, să fie iubită. E ceva cu adevărat elegiac în această „litanie”, peste care se suprapun cadrele cu figura melancolică a personajului principal. Apoi, într-o plutire lină, suntem purtați de regizor doar pentru câteva clipe în viețile unor anonimi. Găsim astfel un om singur pe bancă sau o femeie „puternică și independentă”, abonată la fitness, care, în timp ce scoate, în bucătărie, alimentele proaspăt cumpărate, are un moment de conștientizare dureroasă a neantului vieții sale. Sunt ei exemple de oameni care au încercat să obțină (toate) lucrurile de mai sus?

Vechii prieteni par mai stabili decât prietenul nostru, dar… stabili pentru ce? Și el și noi ne punem această întrebare în timp ce ei, dincolo de zâmbetele inițiale, dezvăluie povești deja obișnuite: o căsătorie încununată de un copil dar lipsită tot mai mult de intimitate; un cuplu necăsătorit indecis asupra viitorului, în care ea tânjește după… tot: copii, frumusețe, corp perfect, pasiune.

În această lume veșnic nemulțumită, căutând, atât de legitim dar și atât de lacom, o fericire continuă, paroxistică, marcată mereu de nou, surpriză, trai ușor, plăceri, eroul nostru moare lent, îndreptându-se către o sinucidere previzibilă. „Ce este viața? Ce sens are?” sună aceste întrebări desprinse parcă dintr-un concurs literar adolescentin, dar care se dovedesc a fi chestionările profetice ale unei vârste avântate dar capabile tot mai mult de a sesiza tragedia lumii. Ultima dorința exprimată de acea fată cu laptop Apple din cafenea pare să ofere o cheie a tristeții: „vreau să fiu iubită”. Terrence Malick, în „Tree of Life”, pune  întrebarea într-un fel aparent asemănător, dar, în fapt, radical diferit și mântuitor: „Dacă nu iubești, viața va trece pe lângă tine.” Este „Oslo, 31 August” povestea celor care au vrut doar să fie iubiți, să primească mereu ceva în schimb, să treacă prin viață mereu mângâiați de soartă, de bucuria vieții, de materie, trup, laude, succes, performanță?

Când eroul ajunge dimineața la o piscină împreună cu doi prieteni și cu fata pe care o cunoscuse în discotecă, răspunsul răsare dureros. O studentă la medicină, simpatică, deșteaptă, aflată, atât de uman, în căutarea aventurii cu un necunoscut dar, simultan, și a fericirii durabile alături de, poate, acest bărbat. El contemplă joaca inocentă (și nu prea) a celor trei. Ea îl cheamă seducător în apă. Este în chemarea ei ceva în același timp firesc, înduioșător, josnic și, în ultimă instanță, tragic: este omul non-creștin, purtat de bucuria creației, a minunatului dar al perpetuării vieții, de această chemare atât de profundă și sfântă de a fi cu o persoană de sex opus, de a-și uni destinul cu aceasta, de a se pierde în nesfârșite jocuri și dezmierdări dar mânat și de un impuls misterios de a „scurtcircuita” acest parcurs, de a obține, „doar o dată (ce contează?)” doar partea vizibilă, imediată, plăcută și intensă a acestei povești, fără sacrificii, dureri de cap sau angajamente definitive. E omul slab, minunată și neascultătoare creatură, care simte chemarea către infinit și fericire veșnică, dar a cărui vedere e încețoșată, o ființă măcinată de tentația de a uita scopurile profunde ale acestei lumi și de a le redefini după bunul plac.

Iar el primește chemarea ei cu ochii înlăcrimați, cu o privire atât de blândă și bună- privirea lucidă prin excelență, a celui care a mai văzut acest film al unei povești romantice  care începe entuziasmant și sfârșește penibil. În această clipă el vede ciclicitatea lumii, așa cum au văzut-o deja vechii greci și așa cum o vede încă postmodernitatea- o nesfârșită succesiune de ascensiune și decădere, viață și moarte, afirmare și negație- și pune un punct perfect logic unei astfel de existențe. Căci, cu adevărat, ce sens are, într-o astfel de lume, chiar dacă s-ar afla sub lumina Ideilor sau conducerea (prusacă) a Spiritului și ar fi populată de artiști „mângâiați de zei”,  să nu te sinucizi, să nu devii un tiran dement, să nu lichidezi zeci de milioane de oameni nevinovați, să nu devorezi spiritual persoanele din jur?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Iulie 24, 2012 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: