Eseuri decente

„Habemus Papam”, Regia: Nanni Moretti, 2011

Nu doar o simplă comedie. Nu doar un simplu film infantil european, deși mare parte din timp chiar asta este. Finalul schimbă tot: omul ales să fie Papă, confruntat cu un atac de panică și o criză de credință, după ce a hoinărit anonim pe străzile Romei, apare în sfârșit la balconul din piața Sf. Petru. Și anunță că nu poate accepta. Cortina cade peste o imagine a disperării lipsite de speranță, peste mii de pelerini lăsați singuri, peste bătrânii cardinali care știau foarte bine că sunt mai slabi decât el.

Și o provocare a lui Nanni Moretti pentru întreaga Biserică: nu suntem toți aleși să fim lideri, apostoli, profeți, regi? Și nu începem, unul câte unul, să țipăm, să fugim, să mergem la psihoterapeut, să ne refugiem în melancolii și relații diluate, veșnic amânând, veșnic fugind de responsabilitate și de realitatea morții? Cât trebuie să se mai prăbușească din edificiul fostei civilizații creștine, câtă depravare trebuie să mai vedem, câți oameni singuri, fundamental singuri în fața lumii înșelătoare trebuie să mai cunoaștem pentru a fi determinați să ne ridicăm curajoși, spunând „destul”?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Februarie 18, 2012 de şi etichetată , .
%d blogeri au apreciat asta: