Eseuri decente

„Legenda Marelui Inchizitor”, Regia: Radu Penciulescu

Frica si cutremur alaturi de Victor Rebengiuc, in timp ce Marele Inchizitor ipostaziat de acesta il acuza pe Hristos pentru a doua Sa venire, aparandu-si institutia ce a incheiat pactul cu „stapanitorul acestei lumi” si a oferit oamenilor painea, miracolul si autoritatea. Superba sinteza a problemei Raului si suferintei, a tentatiei perene de a altera structurile lumii pentru a scapa omenirea din chingile unei Creatii corupte, din povara libertatii de constiinta, din paradoxul puterii obtinuta din smerenie si credinta.

Un gand pentru viitor: nu exista arta adevarata fara angajament etic, fara ca refugiul comod al „artei pentru arta” sa fie ars intr-un efort de creatie vecin cu esecul sau nebunia. Arta se face chiar cu sacrificarea unei frumuseti impietrite sau „experimentale” (vezi contraexemplul lui Picasso post-„Guernica”), cu daruire de sine, iubire de oameni si credinta in scanteia divina implantata in istoria culturii. Nu sunt oare marile opere nu subtile, nu cu un mesaj criptat, ci cu un mesaj transparent, apasat, ascutit si zguduitor? Nu este oare de o importanta secundara sa intrebi care este valoarea „literara” sau „estetica” a unei opere (sau in egala masura sa te intereseze „contextul istoric”) cand ceea ce conteaza cu adevarat este in ce masura ea se apropie de Adevarul despre Dumnezeu si om?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 8, 2010 de şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: