Eseuri decente

Macbeth

 magnify

Macbeth

 

Teatrul Meno Fortas, Lituania

Teatrul Bulandra, 6 Mai 2008. « Trilogie Shakespeariana »

 

    Un drum de o intensitate feroce către un teritoriu al emoţiei şi al adevărurile ultime ne oferă Macbeth. Vrăjitoare copilăroase şi ameninţătoare introduc o lume a minţii, a sufletelor torturate, o dimensiune atemporală, nu doar suprarealistă, ci « hiperrealistă » : realitatea concretă e doar cadrul unui spectacol al esenţelor, coşmarurilor, conştiinţelor rupte, imaginea palidă a furtunii sensurilor strivitoare. Macbeth negociază ezitant destinul, prevestirea ursitoarelor, se frământă înfricoşat, se supune pasiunilor mărunte, simte fugar un gust de sânge şi glorie. Pasul e apoi făcut, Duncan şi Blanquo devin din oameni slabi făpturi atotputernice rupte din noapte şi devin parte dintr-o memorie copleşitoare, ucigaşă a somnului :

 

Methought I heard a voice cry, Sleep no more!
Macbeth does murder sleep,
— the innocent sleep;
Sleep, that knits up the ravell’d sleave of care,
The death of each day’s life, sore labor’s bath,
Balm of hurt minds, great nature’s second course,
Chief nourisher in life’s feast.

 

    Şi atunci abia observăm drugul de lemn balansându-se în spate ca o pendulă a zădărniciei, vedem şi oglinzile atârnate, mişcându-se uşor în lumina slabă şi dezvăluind iadul aflat mereu imediat în spatele unui gest, într-o ezitare, într-un fărâma de sens pierdută printre degete, dincolo de poarta îmbietoare a oglinzii. Apariţii groteşti, o pantomimă de o intensitate metaforică fără egal, “gâşte” batjocoritoare, un fond sonor ameţitor, pietre fiebinţi căpătând viaţă în cazanul-simbol al hybrisului. Arta devine ceea ce poate şi trebuie să fie: metafizică prin violentare, ultragiere a simţurilor, inclusiv al acelui « common sense » care învăluie viaţa într-o apă ternă şi călduţă, împingere pe marginea prăpastiei şi pas final în abis conceptual, în imposibilitate logică, în perplexitate anxioasă. Şi devii astfel actor şi spectator al Piesei demistificatoare, fugar în tărâmul oglinzilor, primind în piept valurile existenţei, urletul Omului în faţa confruntării cu necesitatea existenţială şi munţii ideatici de netrecut. Drumul spre adevăr şi către bucuria Creaţiei e pavat cu jocuri de vrăjitoare, oglinzi atârnând dintr-un cer fals, morţi alegorice, pietre încinse, încălcări frecvente al barierelor realului de către Real, ceea ce cuprinde concretul nu doar în Idee, ci chiar in labirintul izbăvitor al unei lumi conştiente. Operă cu scop care ne testează înţelepciunea şi curajul, o succesiune de Iad şi Rai, o imperfecţiune strigându-şi condiţia prin semne abia zărite.

 

    Un spectacol formidabil al trupei de teatru Meno Fortas din Lituania, regizat de Eimuntas Nekrosius, un om care vede imperfecţiuni.

 

 

Tomorrow, and tomorrow, and tomorrow
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time;
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage,
And then is heard no more. It is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.

Macbeth, scene V

 

 

Foto: “Macbeth”, Teatrul Menos Fortas.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 7, 2008 de şi etichetată , , , , , .

Navigare

%d blogeri au apreciat asta: