Eseuri decente

Romanian born German writer Herta Muller has won the Nobel prize for Literature. “Time” gives an account on her work, which is apparently obsessively focused with her traumatic experience in Romania, which she left in 1987 for Germany.

It is increasingly clear that the seeds which fell on the ground and died during Romania’s totalitarian ordeal are starting to bear fruit now, again confirming that suffering is only the anti-chamber of life, knowledge and light. From the New Wave of Romanian film directors to Mircea Cartarescu and Herta Muller, a series of spectacular achievements point to the existence of a gifted generation with intellectual themes bringing new insights about the human condition.

Off to the library!

New Moldovan parliament. Time to talk about unification with Romania.

Mircea Geoana: Ii salut cu prietenie pe Vadim Tudor si Adrian Paunescu. Avram Iancu ii va pedepsi pe cei care fac aici propaganda

Mircea Geoana

Foto: AGERPRES

UPDATE: Primul politician care a inceput discursurile la mormantul lui Avram Iancu a fost presedintele PSD, Mircea Geoana. “Este aici domnul Vadim Tudor, pe care il salut cu prietenie. Il salutam si pe Adrian Paunescu, care a fost si ramane o voce a vointei romanesti”, a declarat liderul social-democrat, care a abordat cu aceasta ocazie subiectul pensiilor si al crizei economice.

“Vorbeam cu doua doamne mai in varsta care ma intrebau ce facem cu pensiile, toata lumea asteapta raspunsuri la criza”, a continua Geoana; discurs primit cu huiduieli de multimea adunata la eveniment. “Cei care vin doar sa faca propaganda electorala, Avram este acolo si ii va pedepsi”, a incheiat presedintele PSD.

Corneliu Vadim Tudor: Aici se afla viitorul presedinte. Nu-l asteptati sa soseasca, e deja aici

A urmat la tribuna presedintele PRM Corneliu Vadim Tudor, care a declarat ca “aici se afla neindoielnic viitorul presedinte al Romaniei”. “Nu-l asteptati sa vina din alta parte, ca el este deja aici”, a continuat Vadim, in contextul in care presedintele Traian Basescu nu sosise inca la eveniment. “Eu i-am scos din inchisoare pe Ilie Ilascu si pe Gigi Becali, ba i-am facut si parlamentari”, a sustinut presedintele PRM. Dupa discursul sau, la Tebea a sosit si Gigi Becali.

“Procesiune” politica la Cimitirul de la Tebea, la mormantul lui Avram Iancu. Presedintele PSD Mircea Geoana, presedintele PRM Corneliu Vadim Tudor, instotiti de numerosi parlamentari se afla duminica in judetul Hunedoara, pentru a participa la manifestarile dedicate memoriei eroului national Avram Iancu. Presedintele Traian Basescu este si el asteptat in jurul orei 13.00.

Momentul depunerii coroanelor s-a incheiat, insa si acest gest al politicienilor a fost primit cu huiduieli de cei aproximativ 2.000 de oameni care s-au adunat la mormantul lui Avram Iancu. Serbarile din judetul Hunedoara au inceput de sambata, cand autoritatile au organizat mai multe festivitati la implinirea a 137 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

Hannah Arendt, “Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalitatii raului.”

“In Romania, chiar si SS-istii erau luati prin surprindere si uneori ingroziti de ororile pogromurilor la scara larga, demodate si in acelasi timp spontane. Deseori interveneau sa-i salveze pe evrei de la macel, astfel incat omorul sa fie facut in- ceea ce ei numeau- mod civilizat.

Nu este o exagerare sa spuneam ca Romania era cea mai antisemita tara a Europei antebelice. Inca din secolul al XIX-lea, antisemitismul romanesc era un fapt bine stabilit. In 1878, marile puteri incercasera sa intervina, prin tratatul de la Berlin si sa determine guvernul roman s-i recunoasca pe locuitorii evrei drept cetateni romani- chiar daca ar fi ramas cetateni de rang secund. Nu au reusit, iar la sfarsitul Primului Razboi Mondial toti evreii romani- cu exceptia catorva sute de familii sefarde si a catorva evrei de origine germana- erau inca straini rezidenti pe teritoriul romanesc.[...]

Doi ani mai tarziu, in august 1940 (sic!), cu cateva luni inaintea intrarii Romaniei in razboi, maresalul Ion Antonescu, seful noii dictaturi a Garzii de Fier, i-a declarat apatrizi pe toti evreii romani, cu exceptia celor cateva sute de familii de evrei ce fusesera cetateni romani inaintea tratatelor de pace. In aceeasi luna, el a instituit o legislatia antievreiasca care era cea mai severa din Europa (luand in considerare si Germania). Categoriile privilegiate, veteranii de razboi si evreii care fusesera cetateni romani inainte de 1918, nu reprezentau mai mult de 10 000 de oameni, deci cel mult 1% din intregul grup etnic. Hitler insusi eea constient de faptul ca Germania risca sa fie depasita de Romania, si i-a atras atentia lui Goebbels, in august 1941, la cateva saptamani dupa ce daduse ordinul pentru Solutia Finala, ca “un om ca Antonescu procedeaza in aceasta chestiune intr-un mod mult mai radical decat am facut-o noi pana la ora actuala.”

Romania a intrat in razboi in iunie 1941, iar Legiunea Romana a devenit o forta militara demna de luat in seama, avandu-se in vedere apropiata invazie a Rusiei. Numai la Odessa, soldatii romani au fost raspunzatori de masacrul a 60 000 de oameni. Spre deosebire de guvernele altori tari balcanice, guvernul roman detinea informatii foarte exacte despre inceputul masacrarii evreilor din Est, iar soldatii romani, chiar dupa ce Garda de Fier a fost indepartata de la guvernare, s-au lansat, in vara anului 1941, intr-un program de masacrare si deportari care au “umbrit pana si rebeliunea de la Bucuresti a Garzii de Fier din luna ianuarie a aceluiasi an- un program de neegalat, din punctul de vedere al ororilor, in tot ansamblul de atrocitati semnalate (Hilberg). Stilul deportarilor romanesti consta in inghesuirea a 5000 de oameni in vagoane de marfa, lasandu-i sa moara acolo asfixiati, in timp ce trenul traversa tara zile de-a randul, fara vreun plan sau scop stabilit. O urmare preferata a acestor operatiuni de exterminare era expunerea cadavrelor in macelarii evreiesti. De asemenea, ororile din lagarele de concentrare romanesti- care fusesera infiintate si erau conduse chiar de catre romani, caci deportarea din Est nu era posibila, erau mai elaborate si mai atroce decat tot ce stim ca a avut loc in Germania. Atunci cand Eichmann si-a trimis la Bucuresti obisnuitul consilier in probleme evreiesti, pe Hauptsturmfuhrerul Gustav Richter, acesta a raportat ca Antonescu dorea acum sa trimita 110 000 de evrei in “doua paduri, de cealalta parte a raului Bug”, adica in teritoriul rusesc controlat de germani, pentru a-i lichida. Germanii au fost oripilati si toata lumea a intervenit.[...]

In consecinta, la jumatatea lunii august- moment pana in care romanii ucisesera aproape 300 000 dintre evreii lor, in general fara ajutor german-, Ministerul de Externe a incheiat o intelegere cu Antonescu, ce prevedea ca evacuarile evreilor din Romania sa fie realizata de catre unitatile germane.”[...] Acum insa, cand totul era gata, iar aceste marete concesii fusesera facute, romanii si-au schimbat brusc opinia.[...] acum, maresalul dorea sa scape de evrei intr-un “mod comod”. In paralel cu aceste masacre, se nascuse o afacere infloritoare cu vanzarile de excluderi de la deportare, in care se angajase cu placere fiecare ramura a birocratiei, nationale sau municipale.[...] Acum, se descoperise ca evreii puteau fi vanduti peste hotare pe valuta forte, asa incat romanii devenisera cei mai ferventi sustinatori ai emigrarii evreilor- o mie trei sute de dolari pe cap de evreu.[...] Pe masura ce Armata Rosie se apropia, Antonescu devenea tot mai “moderat”; acum dorea sa-i lase pe evrei sa plece chiar fara a mai plati vreo compensatie baneasca.

Aproximativ o jumatate din cei 850 000 de evrei din Romania au supravietuit, dintre care o mare parte- cateva sute de de mii- au luat drumul Israelului. Nimeni nu mai stie cati evrei au mai ramas astazi in tara.”