Dan Deșliu
In laudabila serie “Reconstituiri” de la TVR 1 a Luciei Hossu Longin, un episod despre destinul lui Dan Desliu. Scriitor de succes in anii ‘50, varf de lance al avantului revolutionar, vizionar al noii lumi, atractie a lumii mondene, el trece printr-o drama interioara lenta a convertirii treptate. Primele proteste se aud in 1962, continua in 1968- impotriva iluziei intelectualilor din august ‘68, refuza premiul Uniunii Scriitorilor in 1969, radicalizandu-se, izolandu-se, autopedepsindu-se prin alcool si provocarea directa a autoritatilor. Poezia lui se abstractizeaza si devine mai reflexiva, cantand supliciul exilului interior. Urmarit permanent, de cateva ori batut de “baieti”, cu casa jefuita in repetate randuri, cu prieteni pierduti pe drumul cinstei si al pierzaniei (“Bine, dar partidul nu tolereaza…” -”Am terminat cu mistica asta.”), abia supravietuind.
In anii tarzii ai dictaturii, este “inger cu pacate grele”, o umbra strivita de un trecut abisal, demon salvat pe jumatate- impacat cu adevarul, dar nu si cu sine- mizand totul pe protest si insingurare. Din infinitele posibilitati tragice deschise de comunism, viata lui Dan Desliu se distinge prin pendularea grea, lenta, agonizanta de la convingerile utopice furtunoase si participare ideatica la suprimarea spirituala a unei natiuni la plasarea demnitatii persoanei mai presus de mistica unor categorii imanente, de la demonism victorios si revolutionar, prin damnare interioara, la vocatia profetica. Nu stiu de ce, si in mod aleatoriu, mi-am adus aminte de Sfanta Teodora de la Sihla, care a trait in muntii din zona Neamt in secolul 17; moartea surorii dar si chemarea interioara au facut-o ca in final sa aleaga crucea vietii in singuratate, in neincetata rugaciune, post si veghe; se hranea cu alune si fructe de padure si se spune ca in ultimii ani pasarile ii aduceau firimituri de paine de la un schit din apropiere. A murit multumind lui Dumnezeu. In viitor se va decide in ce masura comunismul si lumea secolului 20 constituie noi capitole ale Sfintei Traditii, cu sfinti aruncati in gropi comune sau, de cealalta parte a gardului de sarma ghimpata, bantuind pe sub felinare slabe, privindu-si umbrele intinzandu-se pe strada, pe blocuri, peste noi.
Dan Desliu a murit inecat in mare in septembrie 1992.
