N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”
1968.
“La iesirea din brutarie, un cersetor batran, mic, discret.
Ii dau trei sau patru lei.
Isi scoate respectuos palaria si-mi multumeste indrugand lung. De ce nu stiu- amintirea tatei, asemanarea fizica (de mititel garbovit), gestul atat de politicos, rusinea de a fi salutat de un mosneag pentru cativa lei, navala in memorie a scenelor de puscarie revelatoare ale bietei conditii umane?-, dar izbucnesc intr-un plans cu hohote in mijlocul strazii, ca nebunul.”
Gherla, Martie 1962
“Numai ca, spre deosebire de ce cred initiatii guenonisti, teosofi, antroposofi, spiritualisti sau oamenii pozitivi cu idei largi, ori ateistii de nuanta agnostica, divinitatea din cerul al noualea nu este o “forta” sau o “energie”, cat mai impasibila si mai impersonala, un ascuns coordonator sau constructor, ci este Dumnezeu cel cu barba alba, bland si bun, Dumnezeul copilariei celei mai indepartate si al colindelor, al cozonacilor, colindelor si turtelor, al celor mai frumoase seri de Craciun, cel din Dickens si din Bibliotheque Rose.
Aici sta Hristos, Mangaietorul si Odihnitorul, care ne-a fagaduit ca ne va tamadui de rele, scarbe, pacate si dureri, la care se gandesc eroii lui Cehov din Unchiul Vania (Ne vom odihni, unchiule Vania…).”
Jilava, camera 9, 1960
Lui C.C. Jung, in Ceylon, un preot ii spune: “Nu, lui Buddha nu i te poti ruga. Nu i te poti implora. Buddha nu mai e. E in Nirvana”
Asta-i marea deosebire. Hristos, care S-a rugat mereu, asteapta mereu ruga noastra. E cu ochii si cu urechile la noi, mereu la usa.
Hristos, ca si Tatal, lucreaza mereu (Ioan 5,17), iar la fiecare liturghie se jertfeste. El nu e in Nirvana, la odihna, la repaus, la deconectare. E pe santier si pune umarul.”
