Lucian Pintilie, “Reconstituirea”
Un rau de oameni curge prin si catre neant, o natiune absenta de la confruntarea cu urgenta etica presupusa de recunoasterea celuilalt. Lumea e un decor, o melodie nostalgica dintr-o iluzie a libertatii, un stadion in care se aude constant vuietul multimii satisfacute. Libertatea e ca un card de gaste peste care trece o Salvare iesita din televizor, intrata, de fapt, in alt televizor. Salvarea vine si aduce o generozitate ucigasa, aerul sufocant al sofismului si discursului antinomic, moartea auto-administrata a unor biete fiinte rapuse. Eroul-clovn moare pentru ca sufletul sau a murit primul, pentru ca a primit o palma cand nu se astepta, pentru ca joaca e revelata in sfarsit ca ritual funerar.
O poveste in care cadem cu totii in pamantul mizerabil, langa rauri de oameni.
